Catre harti

Pana acum am tot vorbit despre harti, mai vechi si mai noi, dar muzeul mai are multe de oferit. El dispune si de alte piese ce includ mobila veche, vitralii si vedute. Acestea din urma sunt un fel de ilustratii foarte detaliate ale unor cetati. La inceput, recunosc, nici eu nu stiam mare lucru despre ele, le priveam ca pe niste fotografii, asa ca am cautat cateva informatii despre ele pe care le-am postat si aici (in caz ca sunteti curiosi si vreti sa ma imbogatiti cultura generala:P).

Arta vedutelor (in italiana “vedutismo”, de la veduta = vedere, perspectiva) este un gen de pictura foarte detaliata, de cele mai multe ori în format mare, in care sunt reprezentate in perspectiva larga peisaje sau vederi panomarice citadine. Acest stil s-a dezvoltat in special in pictura venetiana, atingand apogeul la mijlocul secolului al XVIII-lea. Acest mod de reprezentare a peisajelor a aparut mai intai in pictura flamanda, in care artisti ca Paul Bril pictau “vedute” inca in secolul al XVI-lea. Un secol mai tarziu, pictorii olandezi isi faceau o specialitate in redarea detaliata si precisa a oraselor in care traiau, flatand orgoliul bogatelor notabilitati locale. Genul de pictura “vedutist” isi afla geneza in sinteza multor curente artistice care s-au dezvoltat in Europa,  incepand cu secolul al XVI-lea. Primul dintre ele este inrudit cu cu munca cartografilor: in Europa de Nord vederile urbane erau executate cu acuratetea caracteristica unui geograf. Rezultatul cautat avea in primul rand un caracter descriptiv. Pentru a realiza o asemenea munca, artistii se serveau de mijloace auxiliare, cum ar fi camera obscura, introdusa in realizarea picturilor de Gaspar van Wittel des folosită in secolul al XVII-lea in Olanda. (Sursa Wikipedia)

In majoritatea vedutelor expuse la muzeu sunt ilustrate mai mult orasele/cetatile din partea de vest a tarii si din Ardreal ca: Timisoara, Cluj si Oradea, de altfel mie mi-a atras atentia o veduta realizata de Georgius HOUFNAGLIUS ce prezinta Oradea cu ziduri de incinta, sistemele de aparare, cladiri, iar in mijlocul orasului, cetatea sistem Vauban. In cartus sunt mentionate spitalul si suburbiile. V-am atasat o imagine cu aceasta.

            Pe parcursul verii si din discutiile pe care le-am avut cu reprezentantii muzeului am observat ca domeniul vizat de acest muzeu este destul de inaccesibil publicului larg, de aceea cei ce il viziteaza trec destul de repede cu vederea peste piesele expuse, desi isi manifesta admiratia fata de colectii. Analizarea pe indelete a hartilor necesita cunostinte de istorie, geografie veche, cartografie, chiar si latina (unele harti sunt scrise in latina veche), iar aceste domenii nu se ragasesc frecvent printre optiunile de studiu sau printre hobby-uri. In plus, in tara noastra sunt  destul de putini specialisti in gravura, litografie, cartografie si din ce in ce mai putini studenti la istorie/geografie pasionati de aceste domenii. Prin urmare, este destul de greu sa le popularizezi. Ceea ce m-a bucurat si m-a surprins in acelasi timp a fost faptul ca am descoperit ca toata cartea de oaspeti (si, credeti-ma, este voluminoasa) este completata cu urari, multumiri si ganduri bune, de cele mai multe ori in limbi straine (chiar si chineza si turca) de catre oameni importanti, diplomati etc.

          Asa ca m-am gandit sa va ajut sa priviti hartile si din alta perspectiva mult mai accesibila si care, cred eu, o sa va starneasca interesul. O parte dintre hartile expuse sunt opere artistice, ce contin mai mult decat simple semne conventionale menite sa ne ghideze. Adesea, intr-un colt al hartii apare o imagine, ce poate fi privita ca un tablou in miniatura. Aceasta imagine poarta denumirea de CARTUS DECORATIV. El  reflecta probleme de natura religioasa sau politica specifice vremi, transmite idei si simboluri caracteristice acelei perioade de timp. Pentru a ma face mai bine inteleasa va dau un exemplu: harta realizata de Frederik de Witt (sper sa o vedeti clar).

M-am gandit sa incarc niste ”materiale” de pe Youtube despre muzeu pentru cei care nu au cum sa ajunga sa-l viziteze sau pentru cei care doresc sa-si faca o idee despre ce lume ascunde el.  E vorba despre un film de prezentare a muzeului ce este impartit in alte trei sectiuni. Link-urile le gasiti mai jos.

Muzeul Hartilor – partea intai

Muzeul Hartilor – partea a doua

Muzeul Hartilor – partea a treia

Cred ca toata lumea a folosit macar o data in viata o harta, cel mai adesea pentru a se orienta in spatiu sau macar in timpul scolii, la ora de istorie sau geografie (de aceea pentru unii trezeste si amintiri mai putin placute). Pana sa ajung la Muzeul National al Hartilor si Cartii Vechi, vedeam in harta o hartie banala, standardizata, rece si obiectiva, plina de semne conventionale, iar cuvantul care o definea cel mai bine era ”ordine”. Nu ma intelegeti gresit pentru ca nu desconsideram importanta hartii. Ea ofera siguranta ca nu te vei rataci si vei ajunge la destinatie, iar in anumite situatii ea poate fi lucrul care iti poate salva viata. Cunosteam utilitatea hartii, doar ca eu foloseam hartile atat de rar(si atunci in scop turistic), incat aproape pierdusem si contactul fizic cu ele.

Gratie Muzeului National al Hartilor si Cartii Vechi, am descoperit si alte valori ale hartii, mult mai profunde si importante: ea este marturia descoperirilor efectuate de om, ea exemplifica modul in care acesta si-a insusit necunoscutul, incercand sa-l clasifice si sa-i evidentieze complexiatea. Astfel, am ajuns sa-i atribui si un alt cuvant definitoriu si anume verbul ”a explora”. Desi majoritatea hartilor vechi prezentate au caracter politic, militar, ele sunt, de fapt, opere de arta, realizate migalos si cu maiestria unor artisti prin intermediul unor tehnici complicate. Ele emana emotie si ofera o interpretare, de cele mai multe ori subiectiva, a realitatii. Cateva minute si cateva din hartile de la parterul muzeului au fost de ajuns sa-mi schimbe perceptia despre harti si sa ma ajute sa-mi descopar o noua pasiune.

In prima mea vizita la acest muzeu am navigat atat in timp, cat si in spatiu in Lumea Hartilor si am ramas placut surprinsa. Sunt nerabdatoare sa o cunosc mai bine, pentru ca doar explorandu-i toate ”cararile”, ”ascunzisurile”, chiar si ”abisurile” o pot intelege si releva lumii noastre.